Monedele naţionale au o importanţă vitală pentru modul în care operează economiile moderne, ele fiind adânc înrădăcinate în cultura şi psihicul nostru. Gândiţi-vă numai la cât de familiarizat sunteţi cu preţul diverselor obiecte.
La 1 ianuarie 2002, euro a devenit moneda unică a 12 state membre ale Uniunii Europene şi a doua cea mai mare din lume, după dolarul american. Pe parcursul timpului, alte cinci state au aderat la aşa numita zonă euro, ceea ce înseamnă că 17 monede naţionale au dispărut şi au fost înlocuite de euro.
De unde a venit ideea
"Sămânţa" unităţii monetare a fost plantată în 1946, atunci când Winston Churchill a propus crearea "Statelor Unite ale Europei". Obiectivele sale erau în principal politice, el sperând ca un guvern unificat să aducă pacea pe un continent sfâşiat de cele două războaie mondiale.
Apoi, în 1952, şase ţări vest-europene au urmat sugestia lui Churchill si au creat Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului (CECO). Aceste resurse erau oarecum strategice pentru puterea fiecărui stat, aşa că una dintre cerinţele CECO a fost ca fiecare ţară să permită ca resursele să le fie controlate de către o autoritate independentă. Scopul lor, aşa cum a urmărit şi Churchill, era de a preveni conflictul militar dintre Franţa şi Germania.
În 1957, a fost semnat Tratatul de la Roma, cu scopul de a crea o piaţă comună europeană, între Franţa, Germania, Italia, Belgia, Olanda şi Luxemburg.
În 1988, Consiliul European a confirmat obiectivul realizării în trei etape a Uniunii Economice şi Monetare (UEM).
Proiectarea euro
Comisia Europeană (CE) a primit sarcina de a crea simbolul euro, care trebuia să îndeplinească trei cerinţe: să fie uşor de recunoscut, să poată fi scris de mână cu uşurinţă şi să fie plăcut ochiului.
CE a avut peste 30 de mod
