Sper ca Mosul a fost generos cu fiecare dintre dumneavoastra si v-a adus exact ceea ce va doreati. Si sper ca in afara darurilor lasate sub pom, din sacul lui sa se mai fi strecurat ceva in casa si in mintea fiecaruia dintre noi. Ceva de care aceasta tara are nevoie poate mai mult decat de orice altceva, cu atat mai mult cu cat avem in fata un an ce se anunta teribil de greu din toate punctele de vedere.
Sper ca mosul sa fi strecurat cumva in sufletele noastre un dram de toleranta.
Toleranta fata de defectele si greselile celuilalt. Nimeni nu e perfect si nu are in spate un trecut imaculat. Din trafic, pana la serviciu, din Parlament, pana la manuirea mopului, suntem supusi erorii in fiecare clipa. Si totusi, adesea ne comportam de parca am fi infailibili. Taxam fara mila sau batjocorim eroarea aproapelui, il umilim si il calcam in picioare, uitand ca maine putem fi in locul lui. Sau poate pentru ca am fost deja in locul lui, dar n-am invatat nimic din aceasta experienta.
Toleranta fata de parerile celuilalt. Putem fi adversari, putem sa ne situam pe pozitii ireconciliabile, orice polemica se poate incheia macar cu un acord... acela ca nu putem sa cadem de acord. Disputa nu inseamna neaparat dusmanie, polemica nu inseamna ura. Din nefericire discutia in contradictoriu aluneca prea adesea in insulta si calomnie, in violenta verbala si uneori chiar fizica.
Daca am asculta mai mult inainte de a vorbi, daca am tacea si am medita mai mult, daca nu ne-am crampona de aparenta cuvantului ca de luciul unei ape a carei adancime nu ne intereseaza, poate ca toata aceasta harlamalaie fara sens, devoratoare de energii si exclusiv distructiva, ar inceta si in locul ei ar aparea comunicarea autentica. Poate ca schimbul de sunete tipate, ar deveni un schimb de cuvinte incarcate cu solutii, cu idei, cu proiecte, cu bine individual si col
