În cei 30 de ani de antrenorat, gălăţeanului Aurică Drăgan i-au trecut prin mână jucători ca Dănuţ Lupu, Ionel Chebac, Cătălin Tofan, Adrian State, Cristi Brăneţ, iar mai nou Silviu Izvoranu, Adrian Ropotan, Cristi Sârghi sau Claudiu Şotrocan.
În mod normal, ar trebui să aibă numai motive de mândrie, dar în cazul lui Drăgan nu este deloc aşa. "Din păcate, majoritatea băieţilor au uitat de unde au plecat şi, ajunşi pe cai mari, n-au mai dat niciun semn de viaţă, nici măcar un telefon de Sărbători. Le recomand să nu uite, totuşi, că pe mine şi pe profesorul Ioan Nicu, cu care am lucrat mereu, ne-a interesat în primul rând să-i vedem fotbalişti, şi nu aspectul financiar", ne-a mărturisit cu mâhnire în glas tehnicianul, supărat şi pentru că în România antrenorii de copii şi juniori sunt remuneraţi execrabil. "N-am luat niciodată niciun ban pentru formarea de jucători, deşi aceştia au fost ulterior vânduţi pe bani grei. Eu mă consider ca făcând parte din a doua generaţie de antrenori specializaţi în lucrul cu juniorii. Mai întâi au fost Nicolae Gorgorin şi Leonte Ianovschi, după care venim noi, adică eu, Cornel Jurcă, Mihai Ianovschi, Petre Comăniţă şi ceilalţi", ne-a precizat Drăgan.