După mai multe expoziţii organizate în mai multe colţuri ale Europei, Mihail Gavril a ajuns la jubileu, fix 50 de ani de viaţă, şi din nou pe simezele bucureştene. Şi nu oriunde ci la sala „Constantin Brâncuşi” de la Palatul Parlamentului. Spaţiul, mai mult decât generos, este cel mai potrivit pentru o expoziţie amplă care, de nu ar fi vârsta pictorului, care îl plasează în plină maturitate artistică, am putea-o numi retrospectivă. Regăsim în expoziţia „Dar din har” a lui Mihail Gavril pictura sa cu subiecte religioase, imagini cu frescă vestită din nordul Moldovei dar şi remarcabila redare în tuşe de culoare a pietrei şi lemnului. Din drumurile sale prin lumea credinţei profunde, Mihail Gavril a adus la Bucureşti peisaje din Ţara Sfântă, imagini de la Sfântul Munte Athos, lumină din Santorini şi planuri de la Melamare, pe malul francez al Atlanticului, unde a pictat o capelă ortodoxă.

La începutul anilor '90, când libertatea mirosea încă a proaspăt, Mihail Gavril a plecat într-o tabără de pictură pe cont propriu şi „avant la lettre” tocmai la Balcic, oraşul mitic al artei şi culturii româneşti, ba chiar şi al istoriei romantice a României. Şi nu o dată, ci trei ani de început, aducând de acolo, în raniţa de pictor „plein air”, de fiecare data câte o expoziţie. A plecat apoi să vadă marile catedrale ale Europei, pe care le-a întruchipat apoi pe hârtie abrazivă, material neconvenţional dar atât de potrivit sub mâinile sale de artist creator. Drumurile vieţii şi ale creaţiei l-au dus pe Mihail Gavril şi la locurile sfinte ale creştinismului, în Israel, a urcat şi pe muntele Athos unde a regăsit minunea frescei în care s-a născut şi a crescut acasă, în Bucovina.

Expoziţia de la sala Brâncuşi aduce pe simeze, după mai mult timp, picturi mai vechi ale artistului, ceea ce ne permite să remarcăm evoluţia definitorie şi căutările care caracterizează opera lui