Crăciun 2011. Ghencea Civil I e însorit, animat şi efervescent. Se bea cafea de la automat - "Cu lapte n-are, tălică?! Păi ce drac..., pardon, Doamne iartă-mă, de cafea e asta, fără lapte, ă...?!" întreabă o femeie nedusă la biserică. "E lungă, fă, nefericito, nu vezi că scrie-acilea: cafea lungă, ce mai... Astea n-are lapte" îi răspunde, afectuos, consortul -, vin negru, la pet, recomandat cardiacilor şi livrat în cadrul pungilor de pomană - "Bre, io sunt cu pitpalacu. Mai cântă, mai tace. Dacă e să mor, măcar să mor fezandat, mă-nţelegi?" zice un obişnuit al locului, aşezat destins, pe banca lăsată într-o rână, proptită de crucea mare de marmură - maşinile televiziunilor, jeep-uri, diferite nuanţe, aliniate la bordură pe "principală", o masă de sărbători întinsă pe lespedea unui cavou - "Lasă să ştie că suntem aici, cu ei. Că n-a rămas singuri...".
Ceauşescu nu se uită
În stânga bisericii, voci, rumoare, cântece. Delegaţia Partidului Uniunea Comuniştilor Români depune o coroană la mormântul familiei Ceauşescu. Pe lespedea de marmură, bucureştenii care nu şi-au uitat preşedintele presară flori, aprind lumânări şi candele. "E foarte normal să fim aici, acum, la 22 de ani de când a fost ucis mişeleşte, în ziua de Crăciun. Am mai ştiut noi de masă şi de casă, când i-am văzut întinşi în ţărână? Doamne iartă-ne de crimele nenorociţilor!" spune o femeie cu patosul aferent condamnării duşmanului de clasă. "Păi nu vezi, mă omule, cum trăim?" mă trage de mânecă un cetăţean cu un aer oarecum incognito. "Ăsta nu e blestem?! Spune, e sau nu e blestem, pentru ce-au făcut ăştia? Pentru crima asta, ne-o merităm, ce mai... Am vândut ţara la bucată. Întâi fabricile, acuma am început să vindem pământul. În chiloţi o să ne-ngroape, ai să vezi!!".
Un grup de tovarăşi stau strâns uniţi în jurul unui recitator tânăr, cu şapcă neagră de piele şi fular
