Emil Constantinescu a povestit pentru „Adevărul“ cum a trăit despărţirea de fostul preşedinte ceh, dramaturgul Václav Havel.
Emil Constantinescu, preşedinte al României între 1996 şi 2000, dar mai ales prieten cu Václav Havel, a participat la funeraliile omului de stat în calitate de invitat special al familiei marelui dispărut. Emil Constantinescu a fost marcat de eveniment, aşa cum a fost marcat şi de personalitatea lui Václav Havel.
Iată o cronică neconvenţională a ceea ce s-a întâmplat la Praga în acest sfârşit mohorât de decembrie şi de lume: „Semnificaţia momentului este unică, pentru că Havel a fost unic. A fost nu doar un şef de stat, ci mai ales un simbol politic şi moral, şi încă mai rar - un simbol al iubirii. Rareori sunt întrunite atâtea calităţi într-un singur om. Nu i-a fost uşor nici lui să trăiască sub umbra propriului mit". Click pe imagini pentru a vedea o fotogalerie de la eveniment
Ştiaţi că Václav Havel, „regele-filosof", rockerul melancolic, obişnuia să aşeze o inimă lângă semnătura pe care o lăsa, uneori, prietenilor pe cărţi? Asemenea autografe cu inimă a primit şi Emil Constantinescu. „Pare frivol pentru un şef de stat, de la care ne-am aştepta să fie mai rigid, dar aşa era Havel - punea inimă în tot ce făcea". Cei doi s-au cunoscut în 1991. Emil Constantinescu a fost cel care l-a propus pe Václav Havel pentru titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii din Bucureşti. Tot Emil i-a făcut o laudatio, iar Havel a fost încântat şi a ţinut un discurs de recepţie numit „Idealuri şi iluzii". Acel discurs l-a tulburat pe Constantinescu şi încă îl mai tulbură. „Havel mi-a spus că e mult mai greu să ai idealuri, fiindcă pentru idealuri trebuie să lupţi tu însuţi. El avea". S-au susţinut reciproc de atunci, şi-au scris şi trimis scrisori.
A fost frig la Praga
Funeraliile însă nu i-au plăcut lui Emil Constantinescu.
