Ajunul Crăciunului ne-a plesnit cu o veste care pe mulţi i-a surprins, iar unora a făcut să le stea caltaboşu-n gât.
Cu ochii pe sacul Moşului, ne-am trezit că din horn iese Gheorghe Ialomiţianu! Ministrul român al Finanţelor a fost desemnat de revista „The Banker" (care aparţine grupului „Financial Times") drept cel mai bun ministru de Finanţe în Europa anului 2011.
Primul şoc vine chiar din start: cum să fie un român cel mai bun ministru pe domeniul său, la concurenţă cu ceilalţi 26 de miniştri de resort din ţările Uniunii Europene? Noi suntem obişnuiţi cu coada clasamentului, ne batem cu Bulgaria pentru penultimul-ultimul loc, iar în cazurile fericite prindem o clasare în pluton. Nu putem avea pretenţii de a concura cu nemţii, francezii sau englezii, reprezentanţii unor democraţii aşezate şi ai unor economii puternice.
Apoi, surpriza o reprezintă omul. Cum să-i dai premiu lui Ialomiţianu?, se întreabă analicii. Nu te uiţi la faţa lui? Şi, vai, ce nume are!... De ce nu Dâmboviţeanu sauTeleormăneanu? Nu vi se pare că e la mişto? Şi, hai să zicem că l-ar chema Ialomiţeanu; dar Ialomiţeanu, fraţilor, nu Ialomiţianu! Ce-i poceala asta?! In-ad-mi-si-bil!
Odată depăşită bariera numelui şi a fizionomiei de om molcom, neobişnuit să injure vârtos la televizor, din măruntaiele specialicilor se ridică noi valuri de argumente hormonale. Cine-i acest neica-nimeni rătăcit în Guvern? Cum să audă britanicii de el, când românii, dacă-i întrebi, habar n-au cine-i Ialomiţianu?! Lucrătură! Trădare! Las' că ştim noi cum lua şi Ceauşescu tot felul de diplome, premii şi onoruri...
Adevărul e că ziariştii de la „The Banker" au judecat după criterii măsurabile. Argumentele lor sunt cât se poate de clare: finalizarea cu succes a programului cu FMI în martie 2011, fără a trage ultima tranşă, în valoare de un miliard de euro, din împrumutul în valoare de 12,5 mil
