Parcări gri, periferii şi ziduri decojite, gropi de gunoi, corbi smulgând carnea de pe stârvuri, şantierele abandonate, iadul crimelor sinistre. Dar nu numai. Mai sunt şi blocurile mari de sticlă şi impozante efigii ale frumosului şi autostrăzi suspendate şi piste de aterizare. Şi printre ele defilează Stormtrooperşi, Vador e en garde, R2-D2 şi C-3PO se pitesc într-un garaj abandonat, un X-wing dă ocol Dubai-ului şi Boba Fett admiră melancolic apusul. Comunul şi decrepitul se transformă în decoruri grandioase ale unei lumi postapocalitice, iar pe noi ne pocneşte – pentru a câta oară? – acel tip de constatare; pentru a căpăta sens, realitatea trebuie uneori dezvelită şi populată de mitologii.
Fabulosul falsului întâlneşte mitologia banalităţii într-un scenariu imaginat şi regizat de către Cédric Delsaux. Folograful care a luat o serie de miniaturi ale personajelor din Star Wars, le-a supradimensionat, le-a aşezat pe străzile lumii şi le-a lăsat să se desfăşoare. Iar ceea ce a ieşit se numeşte iluzie. Sau pură magie. Depinde cum vrei s-o iei. O colecţie de fotografii care dezvăluie magie, într-o lume în care toată lumea face poze ştirbe.
Este, de fapt, vorba despre un proiect mai vechi (i.e. 2005) al fotografului francez pe care l-am redescoperit deunăzi repus între copertele albumului “Dark Lens”, publicat cu doar două luni în umră.
“Traveling through hyperspace ain’t like dusting crops, boy.”
P. S. De răsfoit inclusiv “1784″
Parcări gri, periferii şi ziduri decojite, gropi de gunoi, corbi smulgând carnea de pe stârvuri, şantierele abandonate, iadul crimelor sinistre. Dar nu numai. Mai sunt şi blocurile mari de sticlă şi impozante efigii ale frumosului şi autostrăzi suspendate şi piste de aterizare. Şi printre ele defilează Stormtrooperşi, Vador e en garde, R2-D2 şi C-3PO se pitesc într-un garaj abandonat, un
