Deşi Washingtonul este un partener strategic pentru Bucureşti, zodia austeritaţii riscă să redefinească prezenţa americană în Europa. SUA tinde să devină un „Lloyd’s of London” geopolitic, un fel de reasiguratorul asiguratorilor, crede Jim Thomas, expert în politici de apărare. Ce înseamnă asta pentru Europa Centrală şi de Est? Articol din dosarul "Ce parteneriat româno-american?", publicat în ediţia nr. 25 a FP România Maturizarea şi proliferarea „armelor inteligente” sugerează că formele tradiţionale de descurajare regională care caracterizează prezenţa SUA în Europa şi Extremul Orient sunt demodate. Lumea devine o succesiune de regiuni anti-acces. Este o tendinţă în Extremul Orient, unde China îşi consolidează de 15 ani un complex anti-acces - o reţea de rachete balistice, submarine, rachete anti-portavion şi anti-satelit - destinat să anuleze capacitatea americană de a-şi proiecta puterea în regiune.

Consecinţa este că modul în care înţelegem prezenţa noastră „on the ground” trebuie să se schimbe. Austeritatea bate la porţile Pentagonului, iar mesajul pentru Europa Centrală şi de Est este că vor avea în Statele Unite un aliat cu cea mai redusă forţa terestră decât în orice alt moment din ultimii 20 de ani.Departe de hiperbazele din timpul Războiului Rece, care dispuneau de propriile şcoli şi propriile supermarketuri. Obişnuiam să spunem în documentele noastre interne că cei 100.000 de militari desfăşuraţi în Europa şi cei 100.000 de militari din Asia sunt dovada angajamentului nostru ferm.

Dar perspectiva cantitativă, numărul de militari desfăşuraţi într-o anumită regiune nu mai este criteriul cel mai relevant. Dimpotrivă, constituie o vulnerabilitate şi trebuie să evităm tentaţia de a ne plasa toate ouălele într-un singur coş. Altfel riscăm să le transformăm într-o linie Maginot de secol 21. Vorbim de o nouă postură globală: ne interesează să avem ac