Sambata, ajun de Craciun. Ultimele ajustari in portofoliul de targuieli. Ups, am uitat de paine. In piata nu mai au feliata, nu sunt masochist sa iau inca o data cozile din hipermarket-uri in piept. Intru intr-un mic.ro cu gandul “sunt salvat!”. Prima observatie: in conditiile in care oamenii se dadeau cap in cap in piata mai devreme, in magazinasul nostru-nimeni, nici macar la tejghea. Dupa secunde bune apare o fatuca dintr-o incapere alaturata, scrie Cristian Dogaru pe blogul lui.

“Aveti paine”? intreb. “Sigur”. “De care?” zic. “Pai, alba de 1 leu”. “Numai atat”? ma mir. “Numai atat”, mi se zambeste trist. Cum naiba sa nu ai macar 2-3 sortimente de paine ca orice bomba de la parterul blocului? Moment in care ma gandesc la cateva hibe ale afacerii domnului Dinu Paturiciu.

1. Micii furnizori nu pot fi prostiti ca bugetul de stat

Ideal pentru compania care administreaza mic.ro ar fi fost ca datoriile catre micii furnizori sa fie convertite dupa o perioada de acumulare in..obligatiuni la care sa se plateasca insa dobanzi. Iar la scadenta, obligatiunile sa fie convertite in actiuni pentru o pozitie minoritara in companie, actiuni care oricum nu vor da dividende, firma avand grija sa se mentina constant pe pierdere (va spune ceva Petromidia?). Nesimtitii astia de furnizori n-au fost incantati insa de schema, ba isi cer banii destul de repede.

2. Oferta mica, concurenta mare

Ideea unui lant de mici magazine de proximitate n-a parut rea la inceput. De aceeasi parere a fost insa si concurenta iar Mega Image a continuat sa se extinda in forta. Ori, e o diferenta ca de la cer la pament intre oferta MI si cea a mic.ro. In fond, daca nu arde si n-ai nevoie urgenta de ceva in miezul noptii, preferi de regula a ai cateva optiuni la dispozitie. Vanzarile scazand, adaosurile au fost majorate ceea a dus la scaderea si mai accentuata a vanza