Am primit un set de poze de la cineva din Codlea, anonim(ă) ca și în cazul fotografiilor cu gunoaiele care au fost aruncate peste tot, ghena de gunoi fiind, practic, transformată într-un munte de resturi menajere după sărbători.
Vreau să fac precizarea, din capul locului, că există multe lucruri frumoase și în Codlea, că există oameni deosebiți, care fac lucruri deosebite. Asta pentru că au existat puncte de vedere pe pagina de Facebook potrivit cărora nu este momentul să scriem de „rău“.
Noile fotografii au venit însoțite de următorul comentariu: „Ați scris în urmă cu câteva săptămâni despre cimitirul săracilor din Codlea. Din păcate, a fost ca în proverbul «câinii latră, caravana trece“. Nimeni nu s-a sinchisit să ia vreo măsură. Nu sunt în măsură să spun că este un focar de infecție, așa cum ați scris, dar este cert o bătaie de joc, un tărâm al nimănui, unde vin preoții și se grăbesc să ascundă în măruntaiele pământului câte un amărăt. Chiar nu se pot lua măsuri ca și oamenii sărmani din Codlea să aibă parte de liniște după ce trec în lumea celor drepți?…“.
Ca o ironie, așa cum se întâmplă deseori în România, cimitirul cu pricina se află pe strada Venus. Mai ceva ca în poeziile lui Baudelaire, din volumul „Les fleurs du mal“ – cel care a lansat estetica urâtului, preluată și la noi, mai târziu, de Tudor Arghezi, în „Flori de mucigai“…
Am primit un set de poze de la cineva din Codlea, anonim(ă) ca și în cazul fotografiilor cu gunoaiele care au fost aruncate peste tot, ghena de gunoi fiind, practic, transformată într-un munte de resturi menajere după sărbători.
Vreau să fac precizarea, din capul locului, că există multe lucruri frumoase și în Codlea, că există oameni deosebiți, care fac lucruri deosebite. Asta pentru că au existat puncte de vedere pe pagina de Facebook potrivit cărora nu este momentul să scriem de „rău“.
Noile foto
