Tihna Craciunului a pus o surdina fireasca pe evenimentul politic cel mai important al sfarsitului de an, eveniment care are toate sansele sa marcheze fundamental anul electoral viitor.
Ma refer la atacul lui Traian Basescu la DNA si, cel mai grav, la indemnul adresat de presedinte parlamentarilor sa devina, practic, o justitie paralela, pentru protectia politicienilor.
Traian Basescu a tradat doua dintre principiile pe care le-a sustinut cu fermitate pana acum si in baza carora a ajuns in cea mai inalta functie in stat: anticoruptia si independenta justitiei. O dezicere soc, nu numai in plan intern, ci, sunt convins, si la Bruxelles, unde presedintele era perceput ca un garant esential al existentei si independentei DNA, singura institutie apreciata constant in rapoartele pe justitie intocmite in cadrul MCV.
Asadar, "pavaza infractorilor", cum numea candva Traian Basescu Parlamentul, tocmai din cauza refuzului de a da avizele cerute de DNA, a devenit un filtru necesar de aparare a politicienilor de abuzurile procurorilor cei distrugatori de cariere.
Este, daca vreti, ultima reevaluare, cea mai dramatica, dintr-un lung sir de concesii mai mici sau mai mari facute de presedinte de-a lungul timpului, concesii in urma carora Gabriel Oprea a ajuns ministru al Apararii, Marian Vanghelie cavaler al urbanismului, iar comasarea alegerilor fara regionalizare o solutie acceptabila.
Dincolo de stupoarea si furia primului moment, dincolo de constatarea ca nu mai exista niciun motiv pentru care Traian Basescu mai merita sustinut, ramane intrebarea "de ce?". Este clar ca numai un motiv seismic poate provoca o asemenea intoarcere a armelor.
Chiar daca presedintele n-a crezut niciodata in anticoruptie si independenta DNA, macar a interpretat partitura anticoruptiei cu convingere si cu costuri politice importante
