Iata o stire naucitoare, care l-a facut pe Crin Antonescu sa-i sara pernele de sub cap, iar lui Emil Boc i-a dat sentimentul coronitei din clasa I: Gheorghe Ialomitianu a fost gasit de analistii unei reviste care apartine grupului Financial Times drept cel mai bun ministru de Finante din Europa.
Fara sa se consulte cu colegii de la "Antene", fara sa ia pulsul Opozitiei de la Bucuresti, niste jurnalisti cu veleitati de contabili, dintr-un taram care, la nivel institutional, nu moare de dragul Romaniei, ci remarca impresiile printului Charles despre Transilvania, au tras linie si au constatat ca: acordul cu FMI a fost dus la capat cu disciplina, ratingul de tara a fost ridicat la categoria "recomandata investitiilor", somajul se afla sub media europeana, au fost luate masuri de austeritate care au redus deficitul bugetar.
Pachetul de masuri menite, in prima faza, sa stabilizeze indicii macroeconomici, pentru ca apoi sa creeze premisele relansarii investitiilor, n-ar fi avut acest succes neasteptat, insa, daca nu exista factorul uman. Poporul, adica.
In ciuda bombardamentului mediatic revarsat, din mai 2010, impotriva Puterii, in ciuda gloantelor menite a scoate poporul in strada, in ciuda utilizarii de simboluri de natura a renaste dorinta romanilor de revolta - "Basescu-Ceausescu", "Basescu-Hitler" - , Romania a stat pe fundul ei, inghitind.
Cei care inclina sa aprobe retorica lui Victor Ponta si Crin Antonescu ar considera aici ca poporul nu a fost educat suficient la scoala democratiei si trage inca dupa el simtul civic amputat de perioada comunista. Acesta fiind motivul pentru care nu a umplut strazile pentru a cere demisia Guvernului. Plus ca s-ar fi obisnuit cu raul.
Ceilalti a fi tentati sa priveasca linistea dintr-o perspectiva optimista: romanii au simtit, instinctiv, sau au judecat cu argumente econo