M-a dezamăgit aseară „Vocea României”. Veți spune că ce mi-a trebuit, același lucru s-a întâmplat și la „Românii au talent”. Același lucru aud că se întâmplă și la „Dansez pentru tine” – dar măcar acolo nu mă uit. Câștigă cazurile sociale, nu adevăratele talente. Probabil suntem o țară de pomanagii, de vreme ce votăm mereu cazurile sociale, în loc să alegem valorile. Ștefan Stan, câștigătorul, e un tânăr de 34 de ani care „cântă de la 10 ani, dar a fost nevoit să muncească pe șantier de la 16 ani din cauza dificultăților materiale”, scrie Dollores Benezic pe blogul sau.
Nu am fost dată pe spate niciodată de Ștefan Stan – câștigătorul și omul lui Smiley – deși categoric omul are un oarecare farmec. Iar povestea vândută aseară, cu mama bătrână care a venit pentru prima dată în public, și a stat acolo timidă, a înduioșat, fără îndoială. Dar el nu e o VOCE.
Favorita mea de câteva ediții deja era puștoaica de 16 ani, Iuliana Pușchilă (echipa Brenciu). Am și trimis o dată un sms pentru ea. Aproape la egalitate cu ea mi se părea omul lui Moga – Cristian Sanda. Copiii ăștia, de 16 și 19 ani, au niște voci extraordinare. Probabil vom mai auzi de ei, așa cum îi încurajează antrenorii lor. Sau vor participa și ei la 34 de ani la vreun concurs pe care-l vor câștiga pentru că deși cântau din adolescență, au fost ulterior nevoiți să presteze munci brute ca să aibă ce mânca.
Am urmărit „Vocea României” aproape de la început. Mi s-a părut că fiecare alegere a antrenorilor, pe fiecare etapă, a fost corectă, n-am avut obiecții. Pe parcursul concursului piesele alese pentru concurenți s-au potrivit destul de bine cu vocile lor. Fiecare antrenor a încercat să-și selecteze pentru finală vocea cu care să câștige concursul. Poate de asta mi-au și plăcut mult cei doi despre care vă spuneam.
În marea finală, însă, Brenciu a zbârcit-o cu Iuliana. I
