Deşi nu este chiar omul susţinut în alegeri de Moscova, noul lider de la Tiraspol rămâne în perimetrul influenţei Rusiei. Pe de altă parte, în timp ce Chişinăul mobiliza sprijinul internaţional necesar pentru reluarea negocierilor asupra statutului republicii separatiste, Transnistria s-a apropiat de la sine de UE, care este principala sa destinație de export.
Articol din ediţia nr. 25 a FP România, din 14 noiembrie la toate chioşcurile.
După mai multe runde de consultări, în septembrie 2011, la Moscova, părțile au decis reluarea în formatul 5+2 a negocierilor oficiale privind reglementarea conflictului transnistrean. Negocierile au fost suspendate în 2006 la inițiativa Tiraspolului și indirect a Moscovei, la scurt timp după introducerea noului regim vamal între Ucraina și Republica Moldova – prin care exportatorii din Transnistria erau obligați să se înregistreze la Chișinău, în lipsa ștampilei vamale moldovenești introducerea în Ucraina a mărfurilor din Transnistria fiind oprită.
Totodată, decizia de a se retrage de la masa negocierilor a fost reacția la defășurarea aproape simultană a Misiunii UE de Asistență la Frontieră în Moldova și Ucraina. Posibila reluare a negocierilor după șase ani are o dublă semnificație. În 2006, Tiraspolul și Moscova au calificat acțiunile Moldovei și Ucrainei drept „blocadǎ economică”, cu implicații umanitare severe asupra populației din Transnistria. În 2011, însă, UE este principala destinație pentru exporturile Transnistriei. Aproximativ 700 de agenți economici din regiunea separatistă sunt înregistrați la Chișinău și profită din plin de pe urma preferințelor comerciale acordate unilateral Moldovei de cǎtre UE.
Așadar, negocierile vor fi reluate în condițiile în care regimul vamal instituit ȋn 2006 este în vigoare, misiunea UE își continuă activitatea la frontieră, iar Transnistria este mai dependentă de
