Veţi spune că am făcut o obsesie. Dar cum naiba să nu te enerveze la culme tupeul celui pe care am fost la o vreo 100 de metri distanţă de a-l vota în primul tur al prezidenţialelor din 2009 şi care se şi visează (probabil şi la ora asta) câştigător al alegerilor din 2014.

Crin Antonescu, despre domnia sa este vorba şi am senzaţia proastă că am mai scris textul ăsta o dată. Şi nu mă înşel pentru că în octombrie postam ceva intermediar pe tema asta. Aici. Vă închipuiaţi că s-a schimbat ceva? Că cel mai leneş lider de partid din România s-a deranjat să le dea bineţe colegilor de la Senat în vreo dimineaţă din toamna aceasta? Că şi-a căutat vreo secundă cartela de vot pentru a vota cot la cot cu USL vreo lege? Că a făcut altceva decât să înjure (la propriu, n.red.) la Băsescu şi pedelişti pe la toate televiziunile la care este invitat doar seara pentru a nu-i fi deranjat somnul de frumuseţe? Cel mai mare orator din generaţia de politicieni de după 1990 a ajuns o caricatură. Pentru că tânărul cu alură de rocker de odinioară a devenit politicianul plin de ranchiune, chiulangiu şi mut în plenul Senatului.

Potrivit monitorizărilor IPP, viitorul preşedinte al României are o prezenţă de 6,4% la locul de muncă din clipa în care a fost ales senator al României. Adică 123 voturi din 1.910 posibile. Vi se pare puţin? Se poate şi mai rău. În recent încheiata sesiune parlamentară nu a votat NICIO lege. Niciuna. Ultimul vot în plen la care domnul Antonescu a participat datează din vară. S-a nimerit pe data de 22 iunie la muncă (cine ştie prin ce întâmplare) şi atunci a bifat câteva legi. Obosise, în luna mai fusese la trei sesiuni de vot. “Împreună schimbăm România!”. Ce glumă proastă! O fi şi ăsta un blestem: după un preşedinte sărac şi cinstit şi unul jucător, să avem un preşedinte absent.

Dacă mă suspectaţi iarăşi de vreo boală portocalie şi dacă veţi sp