Nu este un secret faptul ca faimosul faliment al bancii americane Lehman a luat prin surprindere chiar si marile agentii de rating, care pretind ca simt pulsul la tot ce misca pe mapamond, in materie de economie.
De atunci, mapamondul se tot framanta, evenimentele nu lipsesc, pericolele ne pasc la tot pasul, dar agentiile nu fac, deocamdata, altceva decat sa produca oarecare valuri in jur si sa sufle in iaurt, cat le tin puterile.
Politica suflatului in iaurt se manifesta prin amenintarea ca multe state, dintre cele mai bine cotate, isi vor pierde in curand notatiile, iar prestigioasa agentie Standard & Poor's (S&P) a aratat deja cu degetul spre cateva din cele mai respectabile.
Era normal. Daca si in acest ceas al paisprezecelea, ar arata cu degetul tot spre Grecia sau Italia, agentia ar lasa impresia ca da note la nimereala, privind ca pisica-n catalog la propria ei misiune.
Observand ca unul din iaurturile in care sufla agentia in aceste zile este Franta, Le Figaro considera ca situatia creata conduce la trei concluzii, care merita un mic comentariu.
Politicienii sunt cu ochii pe cotatiile agentiilor
Politicienii sunt mult mai ingrijorati de cotatii, decat factorii de pe piata, desi normal era sa fie invers. Mediile de afaceri privesc notatiile agentiilor ca pe niste informatii, pe cand politicienii le socotesc avertismente.
Expertii constata ca nu totdeauna exista o legatura clara intre evaluarea unei tari si ratele dobanzii cu care acea tara se imprumuta pe piata de capital.
Concret, Franta, a carei cotatie AAA este amenintata astazi, obtine, in prezent, imprumuturi cu rate ale dobanzii situate la minime istorice. Chiar si Statele Unite obtin imprumuturi cu dobazi scazute, respectiv la acelasi nivel ca atunci cand nici nu indraznea cineva sa puna in discutie notatia ma
