De Crăciun, preşedintele Traian Băsescu a făcut o piruetă incredibilă printre valorile pe care el însuşi le împărtăşea până la acest moment în chestiunea justiţiei. Acum, dacă valorile ar fi fost proaste, atunci pirueta ar fi trecut ca lăudabilă. Cum însă atacul vizează partea benignă a unui sistem atât de profund corupt ca justiţia, atunci gestul pare o invitaţie la haos.

Traian Băsescu le-a reproşat procurorilor anticorupţie că pătează blazoane imaculate, deşi cifrele pe care le-a furnizat şeful statului, cu privire la situaţia achitărilor, sunt eronate. În primele reacţii, la cald, lui Traian Băsescu i s-a reproşat în schimb, aşa cum ziceam mai sus, că i-a luat în colimator pe cei care ar fi meritat cel mai puţin această "onoare". Concomitent, ar mai fi de reproşat că locatarul de la Cotroceni i-a uitat pe judecătorii care transformă multe dosare DNA în parodii, iar pe mulţi infractori în eroi ai zilei. Cu siguranţă există procurori corupţi şi procurori măscărici. Dacă şeful statului dorea cu adevărat să scoată la lumină acest adevăr, ar fi fost decent să-şi îndrepte privirea spre o zonă în care asemenea specii colcăie neobosit. Spre exemplu, pe la parchetele militare, unde specimene-mutant de oameni ai legii ajung la performanţe neimaginate vreodată nici măcar de marii teoreticieni ai Dreptului.În zona aceasta cazonă a justiţiei, preşedintele României ar fi aflat la o simplă scormoneală toate reţetele posibile de tergiversare la nesfârşit a unor dosare precum saga penală Crăiniceanu-Frumuşanu, plus toate combinaţiile posibile prin care procurorii care răsfoiesc de-a lungul anilor acest dosar pot ajunge chiar la năucitoarea concluzie că mortul e de vină, ucigaşul victimă, martorii se înşală, care nu se-nşală nu trebuie audiaţi, care-s prea VIP nu trebuie căutaţi ş.a.m.d.

Dar a dorit oare Traian Băsescu să purceadă la o aşa ridicare de cortină cu oc