- Social - nr. 918 / 27 Decembrie, 2011 Oana este de felul ei o fetita cuminte si ascultatoare care locuieste in Targu-Mures. Dimineata, dupa ce-si imbraca rochita cu patratele albastre si albe, porneste in pas vioi spre scoala. La inceputul acestei ierni, drept rasplata pentru rezultatele bune la invatatura, bunica i-a daruit un ursulet de plus. Oanei ii era tare draga noua ei jucarie. Ursuletul purta o salopeta rosie, prinsa pe umeri cu agrafe albe, iar pe cap avea o sepcuta caraghioasa, inclinata strengareste pe o ureche. Cu ata alba, fetita i-a brodat pe buzunarul de la piept noul sau nume: NINO, iar de mandrie, lui Nino ii sclipira cei doi nasturi albastri asezati pe fata, in chip de ochi. In dimineata ultimei zile de scoala dinaintea vacantei de iarna, Oana l-a asezat confortabil pe Nino in ghiozdan, langa cartile de clasa I, ca sa-l prezinte colegilor ei. Mult i-a mai placut ghemotocului de plus sa fie admirat si alintat de atatia copii, iar in drum spre casa a fost purtat pe brate de toate fetitele care locuiau pe aceeasi strada cu mica lui stapana. La un moment dat, copiii s-au oprit in Parcul Trandafirilor si, pentru ca peste noapte se asternuse un covor pufos de nea au hotarat sa construiasca un om de zapada. Oana l-a asezat pe Nino pe una dintre banci si, ca sa nu se murdareasca, a pus sub el caietul ei de scriere. Dupa ce omul de zapada a fost inaltat si impodobit cu o palarie facuta dintr-o coala a blocului de desen, cu o crenguta de brad si doua jeleuri in loc de ochi, copiii au plecat razand spre casele lor. Acasa, Oana si-a amintit de ursuletul uitat pe banca din parc. S-a grabit spre locul unde se jucase mai devreme, dar Nino nu se mai afla pe banca pe care il lasase. Cu lacrimi in ochi fetita s-a intors acasa, si-a cufundat capul in palme si, obosita, a adormit. Asa a inceput aventura ursuletului de plus. Asezat pe banca, Nino privise tot timpul l