În anul 2011, politiştii de frontieră au descoperit câteva sute de autovehicule ce figurau ca fiind furate din străinatate. Comparativ cu aceeaşi perioadă a anului trecut cand au fost descoperite 287 autovehicule, numărul descoperirilor privind mijloacele de transport furate, a crescut cu aproximativ 24,7 %.

De la începutul anului până în prezent, politiştii de frontieră au descoperit 358 vehicule declarate furate în strainatate: 268 autoturisme, 29 automarfare, 11 microbuze, 41 motociclete şi 9 remorci auto.

Reţelele de traficanţi sunt organizate pe două tipuri mari, respectiv cele specializate în furtul autoturismelor de lux şi cele specializate în furtul autoturismelor de categorie mijlocie.

La rândul lor, aceste două tipuri sunt subdivizate în mai multe grupuri de acţiune, a căror „ierarhie" este următoarea: grupa de recunoaştere care identifica maşinile corespunzatoare "cererii", grupa tehnica care confecţiona documentele false, grupa de transport care trecea maşinile peste graniţe, grupa de valorificare care vinde maşinile, grupa de supraveghere care are ca sarcina supravegherea şi derularea tuturor fazelor incluse în actul ilegal.

Ca moduri de operare ale traficanţilor, analizele arată că se practica frauda la asigurari, moment în care, cu acordul proprietarului, maşina este transportată în altă ţară, "spălată" prin vânzări succesive şi ulterior declarată ca fiind furată chiar de catre proprietar.

De asemenea se practică furtul la comandă, deturnarea sau frauda la firmele de închirieri, unde se racoleaza o persoană fără posibilităţi materiale care contra unei sume modice acceptă să deschidă pe numele său un cont într-o banca şi implicit să obţină o carte de credit (card), document în baza căruia persoana închiriază de la firmele de profil, autoturismul.

Rutele folosite de către traficanţi sunt, în general, orientate dinspre