- Social - nr. 918 / 27 Decembrie, 2011 de Lazar Ladariu “…de dimineata pana seara, tarziu, asezat pe creasta zimtatei taceri, am numarat cutele de pe fruntea timpului.” (Lazar Ladariu, De dimineata pana seara, tarziu) Prin inca o carte, Lazar Ladariu e in dialog poetic cu timpul. De dimineata pana seara, tarziu, poetul se mistuie in flacara cuvantului, pe care o rasadeste, apoi, in taina timpului-vecernie: flacari erau cuvintele mele, in vapai rasadite... Timpul-vecernie este adanc, dens, senin si dureros, un timp al revelatiei, al devremelui inserarii. Vecerniei i se mai spune inseratul, dar e slujba de la apus de soare. Poetul o adopta ca recuzita lirica, ca fascinatie "pentru cartea / cu ziua nasterii / care singura se scrie...” Vorbim de vecernia zilnica, de vecernia mare, pascala, a iertarii, a cinei, a plecarii genunchilor s.a.m.d., Lazar Ladariu le cuprinde in pluralul poetic din titlul noului sau volum de versuri, Vecerniile memoriei, aparut la Editura "Nico” in constructia editoriala expresiva a scriitoareiMariana Cristescu, ca pe o intarire ritualica a eului liric. Poetul se invredniceste (vecernia cuprinde rugaciunea Invrednice ste-ne, Doamne!) sa-si apere spiritul drept si roditor, prin cartea de poezie. Poate ca nu stiu cum sunt alti poeti, dar stiu ca Lazar Ladariu si-a dat viata in mainile poeziei, cu o uluitoare consecventa si cu un respect pentru limba romana rar intalnit; traind si scriind, deodata. Starea de gratie a poeziei se amplifica in biografia umana si poetica a lui Lazar Ladariu, in dus-intorsul acesteia, intr-o lunga asteptare, din care inca nu se retrageimediatul confuz si deceptiv. Dus-intorsul ce-i edifica poetului viata si creatia, privirea inapoi si privirea inainte, se elibereaza, tot mai mult, de impaienjenisul clipei, exprimandu-se prin tainicul timpului liturgic, prin cantecul de heruvimi. In poemul Dus si intors, poetul dialo