Petre Găitan a fost întotdeauna atras de arta populară. Din copilărie i-a plăcut să cânte muzică populară, dar şi să sculpteze, în special în lemn. Toată viaţa le-a îmbinat cu măiestrie şi nu poate să spună care dintre cele două pasiuni i-a făcut mai mare plăcere.
Imediat după Revoluţie, Petre Găitan a înfiinţat la Întrorsura Buzăului, acolo unde s-a născut în urmă cu 55 de ani, ansamblul „Ciobănaşul". „S-a desfiinţat după câţiva ani, pentru că nu au mai fost bani şi nu am mai avut cum să funcţionăm", spune cu tristeţe interpretul. Nici pentru a scote un CD nu a avut niciodată suficienţi bani, însă Petre Găitan speră ca anul viitor să imprime un album cu cântecele lui de suflet. „Spre ruşinea mea, că am lucrat atîţia ani, nu mi-am permis să scot un CD. Tot ce am făcut am făcut pe cont propriu, nu sunt un tip aşa de băgăcios", spune Petre Găitan.
În ultimii ani şi-a dedicat aproape tot timpul sculpturii în lemn. Are lucrări făcute dintr-o singură bucată de material şi lucrează în special în lemn de esenţă tare: nuc, paltin, stejaj sau frasin. „Mă inspir din balade, din basme, din teme istorice, din teme religioase. Îmi imaginez cum o să arate lucrarea, îmi fac o schiţă mică şi apoi mă apuc de lucru. Lucrarea trebuie să aibă expresie, mişcare, să nu fie disproporţionată. Lucrările expuse aici sunt dintr-o singură bucată de lemn şi sunt mai multe figuri pe un postament. La o astfel de lucrare lucrez mai mult timp, poate chiar şi două luni de zile", explică sculptorul.
Nu îşi vinde creaţiile
Majoritatea lucrărilor sale reprezintă scene de război, de vânătoare sau activităţi din viaţa de zi cu zi. „Asta este movila lui Burcel, când în încleştarea din luptă Ştefan cel Mare şi-a pierdut calul, iar Burcel i-a dat calul lui . Aici e Dragoş Vodă cu zimburul, iar oamenii ăştia vin de la munca câmpului. Se vede pe ei expresia de oboseală. El e cu coasa, ea
