În timpurile acestea, speranţa pare să fi devenit o marfă foarte rară. Cine o caută o mai găseşte doar la astrolog, prognozele făcute cu mijloace ştiinţifice oferind numai motive de îngrijorare şi depresie. Pentru 2012, un stol de cucuvele calificate cântă prohodul zonei euro şi al economiei americane, băgând oamenii în sperieţi. Numai cele 10 profeţii ale Saxo Bank (acţiunile Apple scad la jumătate, francul elveţian bate euro, băncile din UE vor lua pauză, 50 vor fi naţionalizate, preţul grâului se dublează, un necunoscut îi ia locul lui Obama etc) cad precum tot atâtea bombe în capitalele lumii. Iar curentul optimiştilor este atât de subţire, încât nimeni nu se încumetă să râdă şi să le dezamorseze. După eşecul parţial sau total al numeroaselor măsuri de salvare luate pe anul în curs, chiar şi alarmiştii sunt trataţi drept pesimişti moderaţi.
Previziunile pentru România sunt mai puţine, dar la fel de proaste ca pentru restul ţărilor europene. The Economist anunţă un an dificil, din cauza efectelor crizei din zona euro, a limitărilor din partea băncilor, bugetului redus şi a plăţii datoriei către FMI. BERD anticipează o creştere economică de numai 1,1 la sută, jumătate faţă de cea prognozată în urmă cu o lună, care, la răndul ei, este jumătate din aceea pe care guvernul conta pe la mijlocul anului. "Dacă se va întâmpla o recesiune în România, în niciun caz ea nu va fi din cauze interne, ci externe", afirmă consilierul BNR, Adrian Vasilescu. Slabă consolare pentru cetăţeanul care află, în pragul noului an, direct de la ministrul Finanţelor, Gheorghe Ialomiţeanu, că va plăti taxe locale cu 50 la sută mai mari. El ştie, şi fără predicţiile experţilor, că statul îi va pretinde mai mulţi bani - ca, de exemplu, coplata -, chiar dacă lui nici nu-i ajunge salariul.
Angela Merkel le dădea exemplu germanilor, sacrificiile ţărilor din afara euro, precum România