Nimic nu e nou sub soare: s-a mai întâmplat ca o nouă tehnologie, bazată pe distribuirea ieftină de idei şi imagini în reţele sociale orizontale, în rândul unui public care nu mai e doar un consumator pasiv, ci participant activ în modelarea şi transmiterea mesajului revoluţionar, să provoace răsturnarea de regimuri politice şi ierarhii sociale. Sursa: EVZ

Nu e vorba de primăvara arabă, nici de evenimentele de zilele astea de la Moscova – ci de inventarea tiparului şi de rolul acestuia, prin puzderia de broşuri şi pamflete în limba naţională (germană), în difuzarea ideilor Reformei imediat după anul 1517, când Martin Luther şi-a publicat tezele. Un genial articol din The Economist arată cum împrăştierea virală a ideilor lui Luther, depăşind mult chiar aşteptările autorului, generând o avalanşă de răspunsuri şi contra-răspunsuri generos ilustrate cu gravuri, iar apoi dezbateri publice în pieţele şi tavernele Germaniei, anticipează ecosistemul modern al reţelelor de bloggeri şi prieteni ce fac sharing de noutăţi subversive şi dau like la pozele în care poliţia bate demonstranţi.

Dacă a funcţionat atunci, apoi în lumea arabă în ultimul an, iar mai nou la Moscova, unde bloggerul anti-sistem Alexei Navalny a ajuns brusc vedetă internaţională (detronându-l pe Assange) ca unul din catalizatorii protestelor contra lui Putin, atunci ce rol vor juca oare reţelele sociale în România în anul electoral 2012? Mulţi se întreabă, unii cu teamă, alţii cu speranţă. Din ce se aude, dospesc în prezent o grămadă de noi partide, mişcări civice sau grupuri de presiune în vederea campaniei.

E bine însă ca lumea să se pregătească pentru o dezamăgire: reţelele sociale nu vor schimba mare lucru în politica românească sau a altor democraţii, nici nu vor juca un rol semnificativ în campanie. Marele lor avantaj e că permit ocolirea blocajului informaţional în regi