- Cultural - nr. 918 / 27 Decembrie, 2011 Romani in lume ALCALA DE HENARES STIMATE DOMNULE N. BACIUT, Imi pare bine sa iau legatura cu dumneavoasta, pentru a va face cunoscute ganduri care ma macina de multa vreme. Nu reuseam sa le strig nimanui in fata, de vreme ce nimeni nu este vinovatul trairilor noastre, si m-am gandit ca poate scrise vor fi de folos pentru vreun cititor sau, de ce nu, pentru mai multi. Plimbandu-ma pe malul raului,m-am gandit la cum trebuie sa se simta omul in momentele de singuratate departe de casa, de familie si de toti cei care il cunosc. Si in acele momente, parca imprejurimile care altadata mi se parusera relaxante, de aceasta data aveam impresia ca nostalgia pluteste in jurul meu, dornica sa chinuie si sa pedepseasca. Drept rasplata, i-am raspuns cu calm, dar criticand, pentru ca strainatatea, ce poate fi ea? Ce poate sa transmita astfel incat sa impace pe toata lumea? Am putea oare sa descriem sentimentele care se simt atunci cand suntem hotarati sa facem un pas decisiv in viata? Am putea oare sa explicam emotiile nestapanite care apar datorita orizontului larg deschis in fata noastra? Dar dorinta de a ne vedea impliniti dupa incercari si incercari nereusite? Cand vrem sa depasim obstacolele si o facem abia departe de casa; cand visam la o imposibilitate si dintr-o data aceasta isi schimba sensul sau cand nu ne gasim locul si ne hotaram sa il cautam... Cate nu s-ar putea spune ...Si cate s-ar putea spune ... Bucurii, impliniri, scopuri atinse si chiar si un trai de viata mai bun. Toti cunosc acest fapt, dar putini sunt cei care spun adevarul, pentru ca implinirile sunt doar o a doua fata a omului, un pretext pentru a nu isi da de gol cele mai sincere si cele mai ascunse sentimente. Lucrurile – in adevaratul sens al cuvantului – nu stau chiar atat de bine. Dorul de casa, singuratatea, lipsa de comunicare cu un consatean, toate duc la