Uneori ni se pare ca lumea intreaga se invarte in jurul unor interese care incep in Europa si se termina in America sau invers. Daca in acest microunivers este bine, bine va fi pentru intreaga omenire. Daca aici e rau, toti o vor pune de mamaliga.
Intr-atata suntem convinsi ca altii depind de noi, incat nici prin cap nu ne trece ca am depinde si noi de ei, desi uneori suntem chiar la mana lor.
Forta de munca ieftina din China si India ne aduce foloase, fara petrolul primaverilor arabe am fi pierduti, iar fara imensele rezervoare de materii prime din Africa si America de Sud am inchide multe uzine.
De soarta acestora depinde, in mare masura, destinul nostru. Poate de aceea, publicatia The Economist si-a propus o trecere in revista a perspectivelor Americi Latine, de ale carei materii prime vom depinde, sigur, in noul an 2012.
Brazilia
Guvernul presedintelui brazilian, doamna Dilma Rousseff, instalata in post de fix un an (1 ianuarie 2011) este nevoit sa faca fata obligatiilor pe care si le-a asumat: cresterea salariului minim si a pensiilor de stat cu 14%.
Nefericita inspiratie: atunci cand economia tarilor dezvoltate se zvarcoleste ca sa supravietuiasca, Brazilia isi permite sa mai incerce o data cararea batatorita de greci.
Ca urmare, este putin probabil ca inflatia, prognozata de Banca Centrala la 6,5%, sa poata fi tinuta sub control.
Daca insa inflatia va goni investitorii, guvernul nu va avea alta optiune, decat ori o spirala inflationista periculoasa, ori o stagnare economica - amandoua cu impact social dezastruos.
Lovitura cea mai grea pentru economia braziliana este, insa, de asteptat din exterior. Recesiunea globala ameninta necrutator pretul materiilor prime - principalul pivot al resurselor valutare ale tarii.
Cea mai mare putere economica
