Focul de artificii, un spectacol de lumini şi scântei (asociat cu zgomot şi cu fum…) este aprins pentru celebrarea schimbării de an sau pentru a marca şi alte evenimente importante din viaţa publică sau privată: sărbători naţionale, zile de naştere, ceremonii de căsătorie… „Artificiile“ erau utilizate în China încă de acum 2.000 de ani, iniţial în timpul festivalurilor religioase, pentru îmblânzirea spiritelor, mai târziu şi în scopuri militare, pentru iluminarea terenului, transmiterea de semnale şi intimidarea adversarului. Printre primii europeni care le-au folosit pentru amuzament se numără regii Franţei, în timpul balurilor de la reşedinţa din Versailles. În Europa, jocul cu focul de artificii s-a răspândit mai ales după al Doilea Război Mondial şi azi nu se mai poate concepe, în niciuna din capitalele lumii, o sărbătoare de sfârşit de an fără folosirea lui în spectacole de sunet şi lumini. În mai multe ţări, este interzisă aprinderea „artificii Publicitate lor“ de către persoane particulare, iar folosirea lor este strict reglementată. Jocul cu focul de artificii nu este lipsit de riscuri şi, dacă nu este cu atenţie supravegheat, poate cauza, pe lângă pagube materiale, şi numeroase leziuni corporale. Numai în Olanda se înregistrează, în fiecare an, decese şi nenumărate traume, mai ales oculare, faciale şi la nivelul membrelor superioare. Sunt afectate atât persoanele care aprind „artificiile“, cât şi cele care le privesc de aproape. În fiecare an, de Revelion se prezintă la camerele de gardă peste 1.100 de traumatizaţi, dintre care o treime cu leziuni oculare. Cele mai afectate sunt persoanele tinere, cu vârste între 3 şi 18 ani, la care se constată, în proporţie de 75%, pierderea vederii la un ochi şi/sau necesitatea unei proteze oculare, precum şi scăderea acuităţii vizuale în 20% din cazuri. Jocul cu artificii rămâne un atribut „bărbătesc“: 90% di