Anglia nu s-a hotărât încă între soarele de iarnă, cer senin, vânt vijelios, dar e sigur – nici vorbă de ninsoare, oricât stăm cu nasul turtit în geam şi ne rugăm… măcar un fulg. Însă peste oameni şi locuri a coborât deja spiritul Crăciunului. Tot mai mult şi mai mult în fiecare zi. Felicitările de Crăciun, tradiţie veche aici, deja zboară spre destinaţii, înmânate, timbrate sau trimise în cadouri. La clinică, în camera staff-ului, găsesc tot mai multe felicitări pe masa de cafea, gânduri frumoase (deşi stereotipe), cutii de biscuiţi şi bomboane, multe, aşa cum îi stă bine unei clinici dentare academice. Ne bucurăm că vine Moşul. Şi, deşi criza îşi face jocul mai abitir ca oricând, mai mult politic decât economic, britanicii merg mai departe prin iarnă, înfruntând lipsurile, deciziile păguboase, şomajul şi tăierile de tot felul, NHS, pensii şi altele care sună deja cunoscut, şi se îndreaptă încrezători şi cu inima de copil spre zona zero a maturităţii noastre, Ajunul Crăciunului. Luminile s-au aprins în oraş de câteva săptămâni bune şi ne-au inundat într-un albastru ca al Mării Nordului. Toleranţa etnică şi religioasă, respectul vieţii şi deciziei fiecăruia sunt luate pe sus ca un val de zăpadă proaspătă, într-un sens foarte constructiv, de elanul şi spiritul festiv care îi fac pe toţi, indiferent de religie, să îşi ureze sărbători fericite. Este un fapt tipic acestei societăţi diverse şi unice. Trăim unul din cele mai frumoase momente ale anului. Restaurantele locale, primenite şi mândre de brazii lor de Crăciun deja decoraţi şi strălucitori, se întrec în oferte avantajoase pentru petrecerile de Crăciun şi de Revelion şi deja fiecare ştie ce va purta sau ce va face pentru următoarele două săptămâni. Clinica universitară este strălucitoare, beteala şi globurile, bradul de Crăciun au apărut peste noapte şi noi, medici, asistente, staff administrativ,