Goodbye 2011...

Peste câteva zile se va încheia unul dintre cei mai interesanţi ani din ultima vreme. Când spun interesant, nu mă refer la ivirea unei schimbări generale, ci la limpezirea apelor. Rectific, la limpezirea unor ape. În special pe scena politică.

Deoarece, în opinia mea, 2011 a fost anul în care criza politică a României a intrat pe făgaşul unui limbaj cât se poate de clar, spulberând acele perdele de ceaţă care-i camuflau semnalmentele, conferindu-le o falsă complexitate. La ce mă refer? La faptul că 2011, prin toată degringolada lui de isterii colective şi prin tot fluxul lui de murdărie politrucă a scos la lumină o stare de fapt al cărei caracter dezastruos nu mai poate fi eludat prin nicio maşinaţiune populistă. Anume: 1) pentru a se reabilita economic, societatea românească trebuie să iasă din narcoza statului asistenţial şi să vireze urgent spre formula statului minimal - adică spre "izgonirea" politicului din economie; 2) intrarea PNL-ului în alianţă cu PSD-ul ne-a demonstrat că filonul de dreapta nu e doar anemic, ci aproape inexistent, un loc pustiu şi castrat istoric, pentru care PDL-ul e prea "eclectic" pentru a-l reprezenta cu onoare; 3) fiind doar temple ale clientelismului, partidele politice şi-au pierdut legitimitatea în faţa electoratului, fapt care evidenţiază necesitatea vitală a apariţiei unor noi mişcări civice; 4) la douăzeci şi doi de ani de la căderea regimului comunist, ultimele sondaje de opinie ne indică faptul că România continuă să fie un stat post-comunist, în care fantasma cuplului dictatorial are o audienţă din ce în ce mai mare; 5) până când doctrina nu va face cărţile într-un partid, mediul politic va fi în continuare un paradis al impostorilor şi devoratorilor de bani publici; 6) crearea unui nou contract social va fi aproape imposibilă în absenţa reconfigurării administrativ-teritoriale a Românie