Spectacole bune şi foarte bune, dar şi spectacole de neluat în seamă au fost create în anul care ne părăseşte
Teatrul ar putea fi un exemplu în apărarea împotriva unor intemperii de tipul crize financiare. Teatrul are resurse care sunt valorificate şi în astfel de condiţii vitrege, adică de criză repetabilă. Aceste resurse, totuşi diminuate calitativ, poartă numele "Oameni de teatru". Pe ei, pe oamenii adevăraţi de teatru, se ţine efemera artă. Ei o clădesc şi o menţin prin existenţa lor, căci ei trăiesc teatrul. Criza îi face pe aceşti însemnaţi oameni mai săraci doar din punct de vedere material, însă intelectual ei rezistă şi atrag după sine. Atrag publicul, care, la rândul său, pare foarte chibzuit şi îşi caută refugiu într-o casă a teatrului, acolo unde artistul trăieşte pentru spectator. Întâlnirea lor fortifică încrederea în ziua de mâine. Teatrul e o bucată solidă din Cultură şi poate ajuta omul să-şi formeze şi să-şi apere intelectul.
Între performanţă şi apatie
În anul care ne lasă, teatrul românesc a "plutit" liniştit, între spectacole bune şi unele foarte bune. Au fost şi montări apatice, aproape neluate în seamă sau mai bine zis penalizate de public. 2011 a debutat energic, printre montările începutului de an numărându-se "Îngropaţi-mă pe după plintă" de Pavel Sanaev, în regia lui Yuri Kordonsky. Interpretarea personajelor principale de către Mariana Mihuţ şi Marian Râlea în această producţie a Teatrului Bulandra este un reper, ştacheta fiind ridicată extrem de sus. Tot la "Bulandra" avea premieră în aceeaşi lună, ianuarie, "Ivanov" de Cehov, în regia lui Andrei Şerban, în care se înregistrau alte performanţe actoriceşti de către actorii Victor Rebengiuc, Vlad Ivanov, Marius Manole, Cornel Scripcaru. Înainte de închiderea stagiunii trecute, acest teatru îşi chema publicul la un alt nou spectacol demn de luat în sea
