“Restaurantele din Bucuresti sunt adesea adevarate colectii de contradictii iar patronii lor niste masochisti ireductibili, atunci cand nu fac ceea ce fac doar din razbunare pe bietii clienti, sau – si nu stiu daca asta e bine sau nu – pur si simplu pentru ca apelul la logica elementara e un lucru peste puterile lor. Totusi, se mananca bine in Bucuresti, daca stii unde sa mergi, si aici poti gasi mai multa mancare buna decat la Viena sau la Munchen, de pilda.”

Asa a descris peisajul gastronomic bucurestean un strain care locuieste in Bucuresti de ani buni. Un om care mananca la restaurant de trei ori pe zi, pentru ca nu are unde in alta parte, si om umblat prin lume cu bani multi in buzunar. Deci cineva care a ajuns prin toate locurile in care se mananca bine si care stie ce spune.

Si alti straini sau romani cu noroc in viata au confirmat cele de mai sus si au spus ca proportia din numarul de restaurante in care gasesti mancare buna, fata de numarul total de restaurante, e mai mare in Bucuresti decat in multe orase mari din Anglia, Germania sau Austria, de pilda, insa mai mica decat la cele din Franta, Italia, Grecia sau Spania.

Ceea ce banuiam noi, cei din echipa Restograf, si deduseseram din tot felul de observatii empirice, a fost confirmat de rezultatele studiilor sistematice pe care le-am vazut in ultima vreme (dintre care unele publicate chiar aici, pe site): bucurestenii sunt total nepretentiosi si foarte toleranti cu mancarea proasta, insa sunt sensibili la ambianta, la amenajare, decoruri si la tot felul de alti markeri sociali si neinduratori la servicii. Spre diferenta de straini, care se intereseaza mult mai mult de ce e in farfurie decat de ce e in jurul ei. Si patronii bucuresteni actioneaza in consecinta: cheltuie mult mai mult cu amenajarea decat cu bucataria si cu mancarea, pana acolo incat uneori li se termina banii inainte de a s