Toate obiceiurile și datinile legate sau având trimiteri exprese la Crăciun și Anul Nou, au un farmec și o semnificație aparte. Spre exemplu, tradiția alduitului poate îmbrăca – în raport de zonă – moduri de manifestare diferite. A aldui, înseamnă de fapt a binecuvânta. În zona Bihorului, se alduiește colacul sau vinul, în zona Sibiului se alduiește grâul – dar acest lucru se întâmplă imediat după treierat – în timp ce în zona Bistriței, alduitul sau urările de fericire și sănătate care se fac de Anul Nou, sunt adresate de către copii, aceștia fiind considerați cei mai puri membri ai comunității.
Alduitul, o tradiție ”greu” de îndeplinit
În zona localității mureșene Rușii-Munți, la fel ca și în alte localități de pe Valea Mureșului, alduitul are un specific aparte. Trebuie precizat că el se practică atât în ajun de Crăciun, cât și în ajun de Anul Nou. Despre semnificația alduitului, Savina Căbuz, localnică din Rușii-Munți, spune că ”Dacă în casă intră primul un bărbat, atunci e semn de belșug în anul care vine pentru familia respectivă. În schimb, dacă prima intră o femeie în casa respectivă, atunci e semn de sărăcie și greutăți materiale.” Bărbații care merg la alduit, dau mâna cu gazda, îi fac urări de sănătate, fericire și belșug și ”drept” plată pentru efortul făcut, primesc unul sau două pahare de țuică sau de vin, o ocazie care le oferă prilejul de a închina în sănătatea gazdelor. Uneori, acești bărbați sunt serviți și cu mâncare.” Adevărul este că nu e o ”sarcină ușoară” pentru cei care pleacă la alduit în sat, fiecare propunându-și să alduiască în primul rând neamurile, apoi prietenii și cunoscuții. Întoarcerea acasă a acestora, atunci când termină de alduit, după 15-20 de pahare de țuică sau de vin consumate, se dovedește a fi de cele mai multe ori o ”misiune imposibilă” pentru cei care și-au asumat-o, fiind nevoie deseori de ajutoare pentr