Emergenţa microorganismelor reflectă dinamica biologică a microorganismelor, o componentă importantă a evoluţiei acestora. La început, a scăpat atenţiei, emergenţa manifestându-se în zone restrânse, cu incidenţă redusă, la distanţă (în spaţiu şi timp), iar investigaţiile s-au limitat la focare. În absenţa supravegherii globale (noţiune apărută şi dezvoltată în a doua jumătate a secolului trecut), omenirea a plătit un tributul greu – vieţi, complicaţii, temeri şi panică, dezorganizarea activităţilor societăţii umane. În absenţa cunoaşterii distribuţiei cazurilor, fenomenul nu a atras atenţia cercetării şi nu a generat întrebarea pe care şi-o pune omenirea în faţa unui fenomen necunoscut cu care este confruntată. În ultimul timp, continuă să apară pe glob noi cazuri de boli transmisibile la om, unele concentrându-se mai mult decât altele în anumite zone. Identificarea bolilor emergente, în aşa-zisele „zone calde“ ar fi justificat şi orientat instituirea măsurilor de supraveghere şi control. Emergenţa bolilor infecţioase reprezintă o povară reală pentru economia globală şi sănătatea publică. Rolul factorilor socio-economici, ambientali şi ecologici, deşi incriminat, nu a fost studiat, în încercarea de a înţelege prin studii comparative, modelul actual temporal şi spaţial al emergenţei bolilor infecţioase pe glob. „Zonele calde“, în care îşi fac apariţia mai frecvent bolile infecţioase transmisibile sunt reprezent Publicitate ate de Asia, Africa Tropicală, America Latină, zone în care densitatea populaţiei (mai ales săracă) a crescut şi creşte în continuare, sugerând rolul crucial pe care demografia îl joacă în emergenţă. Recent, K. Jones şi colab. au analizat sistematic şi cantitativ modelul global al emergenţei, renunţând la studiile de până acum, care investigau doar cazuri şi focare. Au fost colectate informaţiile despre orice boală infecţioasă, orice foc