În Almanahul Literar din '70, nouă scriitori importanţi au răspuns la întrebarea "Ce v-a determinat să faceţi cronică sportivă?"
Click pe Outlook Express. Check inbox. Un mail nou. Forward de la Tolontan. "Dan Tudoroiu, fostul nostru coleg, a descoperit în arhivă ceva fain. Uită-te la pdf-ul ataşat. Ce zici?". Dublu click şi toate englezismele digitale se topesc, iar roşul intens al mochetei, dispersat în atmosfera redacţiei, sprintează într-un alb-negru parfumat. Tribune de lemn, oameni senini privind spre teren, un scriitor care îşi toceşte creionul consemnînd un penalty rotunjit c-o metaforă, şpriţul de după meci pare tot alb-negru.
Mă trezesc din visul vintage şi mai citesc o dată, şi-ncă o dată, şi-ncă o dată, cele 11 pagini scanate din Almanahul Literar din 1970. Parcă-s presărate cu un praf magic. Nouă scriitori, Eugen Barbu, Ion Băieşu, Alexandru Căprariu, Radu Cosaşu, Dan Deşliu, Alexandru Mirodan, Fănuş Neagu, Adrian Păunescu, Neagu Rădulescu, răspund la întrebarea "Ce v-a determinat să faceţi cronică sportivă?".
Nu-s perfecţi nici ca oameni, nici ca literaţi. Unii au fost acuzaţi de plagiat (E. Barbu), alţii că au colaborat cu Securitatea (Al. Căprariu). Dar aici vorbim despre altceva. În "Almanahul Literar", replicile lor zemoase miros a boemie, a epocă din care ura lipseşte, a sport autentic şi a har. N-am avut niciodată talent la scris, însă acum, citind expozeul lui Radu Cosaşu, Eugen Barbu sau Ion Băieşu, chiar mă simt cel mai mic numărător de cornere din cîţi există şi încep să transfer literele din Almanahul alb-negru spre paginile colorate ale Gazetei de azi. Au trecut peste 40 de ani de la acele dialoguri savuroase, dar totul este dulce-amar de actual. Citiţi şi bucuraţi-vă de sportul văzut prin ochii unor scriitori români de primă mînă!
Explicaţia demersului din Almanahul Literar
Romulus Balaban, pe care Io