- Extern - nr. 919 / 28 Decembrie, 2011 In fiecare an, in preajma Sarbatorilor de iarna, sudcoreenii din "Armata Salvarii” se imbraca in haine rosii si, dupa ce pregatesc galetile in care lumea va dona cat poate pentru cei aflati in nevoi, se asaza in statiile de metrou, in locurile aglomerate din piete sau in fata marilor magazine si suna din clopotel. Oricat de grabit ar fi, fiecare trecator se apleaca si depune sume de bani, mai mari sau mai mici, dupa posibilitati, multumirea pe care o primesc fiind urarea "Sarbatori fericite!” si un clinchet de clopotel. Exista cazuri in care oameni simpli doneaza sume mari, poate chiar toate economiile lor, fiind manati de compasiune si altruism. In aceasta saptamana, doi batrani, cu varsta de peste 90 de ani, au donat cate 87.000 mii dolari fiecare, singura rugaminte a lor fiind ca banii sa fie folositi pentru ajutorarea varstnicilor singuri, abandonati si uitati de rude. Celebru a devenit si un barbat, care isi doneaza de 11 ani "pusculita porcusor”, in care nu sunt niciodata mai putin de 50.000 de dolari, iar un "simplu trecator”, care doreste sa isi pastreze anonimatul, doneaza anual cate 100.000 de dolari. Cei care nu au bani lasa in fata centrelor de ingrijire a copiilor sau a batranilor zeci de saci cu orez, insotiti de o scrisorica: "Nu suntem prea avuti, dar ne dorim din tot sufletul sa impartim din putinul nostru celor care nu au nici atat”. Donatorii sunt recunoscuti drept "ingeri anonimi”, carora Primaria din Seul le-a dedicat un monument, in fata sediului central al "Armatei Salvarii”, pe care au montat inscriptia: "Draga inger fara fata, tu esti cel ce faci lumea mai frumoasa, ca o raza de lumina in intuneric. Te iubim!”. "Armata Salvarii” a inceput aceste colectari de bani in 1958, cand multi sudcoreeni au ramas fara case, multi copii au ramas orfani, iar soldatii se intorceau de pe front infirmi, dupa razboiul