Evenimentul Naşterii Mântuitorului, aşa cum este relatat în Sfânta Scriptură, precum şi semnificaţiile acestei sărbători – în articolul semnat de dna Elena Solunca.

În Evanghelia Sf. Apostol Ioan, Iisus spune: „Iar viaţa veşnică aceasta este, să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Iisus Hristos pe care L-ai trimis“. Venirea lui Hristos fusese anunţată de prooroci şi presimţită de Sf. Ioan Botezătorul încă din pântecele mamei sale, Elisabeta, care, întâmpinând-o pe Sfânta Fecioară Maria după primirea veştii celei bune aduse de îngerul Gabriel, spune: „Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău. Şi de unde mie aceasta, ca să vină la mine Maica Domnului meu? Că iată, de cum a ajuns glasul închinării tale la urechile mele, săltat-a pruncul de bucurie în pântecele meu“. S-au întâmplat toate nu după fragila vedere a minţii umane împrejmuite de timp, când, cum scrie Sf. Apostol Pavel „vedem prin oglindă, ca-n ghicitură“. A fost să fie după buna rânduială divină, „la plinirea vremii“ şi de atunci o trăim cu bucurie reînnoită, colindând spaţii şi timp laolaltă cu strămoşii în marea statornică Iubire a lui Dumnezeu. La Naşterea Mântuitorului, scrie Sf. Grigorie Teologul, „Întunericul a trecut; iarăşi s-a făcut lumină… Poporul aflat în întunericul ignoranţei a început să vadă acum Marea Lumină a deplinei cunoştinţe. Toate cele vechi au trecut, iar acum devin toate noi. Litera se risipeşte, spiritul iese la lumină. Umbrele dispar, adevărul le ia locul… El care a fost fără mamă e acum fără tată (fără de mamă în prima stare, fără de tată în cea de a doua). Legile firii sunt încălcate; cele înalte s-au plinit. Hristos este stăpânul, să nu ne aflăm luptători împotriva Lui… Fiul lui Dumnezeu devine Fiu al Omului, Iisus Hristos. Acelaşi ieri şi astăzi şi mereu“. Zăgăzuită într-o lume care se înăbuşă, într-o complexitat