Stâlpul familiei Boc s-a întors ieri acasă, la Răchiţele, în sicriu. Ioan Boc s-a stins din viaţă marţi, la 87 de ani, după o lungă suferinţă.

Un om blând, harnic şi drept, care întotdeauna a avut o vorbă bună pentru oricine îi călca bătătura. Un bărbat care şi-a dedicat întreaga viaţă familiei, care a muncit din greu, în mină şi ca tâmplar, pentru a le putea oferi celor cinci copii o educaţie aleasă, pentru a-i vedea oameni realizaţi. Astfel îl ­descriu sătenii din Răchiţele pe tatăl premierului Emil Boc, cunoscut în sat drept Nuţu Năii, care s-a stins din viaţă la vârsta de 87 de ani.

Părintele premierului a suferit în ultimii ani mai multe atacuri cerebrale şi a fost internat în decembrie la Spitalul Clinic de Recuperare din Cluj-Napoca. Cu toate că în preajma Crăciunului s-a simţit mai bine, un stop cardiorespirator l-a doborât în seara de 27 decembrie.

Trupul neînsufleţit al stâlpului casei familiei Boc s-a întors acasă ieri. „Când pierzi pe cineva drag, poţi să fii şi prim-ministru, durerea nu ţi-o poate lua nimeni", şopteau câteva femei înlăcrimate adunate la poarta casei lui Ioan Boc. Premierul a fost cel care şi-a susţinut mama în momentul în care preotul din sat, nepotul lui Nuţu Năii, s-a rugat în curte, lângă sicriu. „Familia este cea care rămâne. Şi la durere, şi la bucurie. Familia este cea în sânul căreia simţi că trăieşti. În rest, toate-s trecătoare, chiar şi funcţia de prim-ministru", a spus Traian Boc, preotul din Răchiţele.

Premierul le-a spus miniştrilor, la finalul şedinţei de Guvern de marţi seară, să aibă grijă de propriii părinţi „cât de mult pot", deoarece nu au cum să ştie ce se va întâmpla la un moment dat.

Un sat întreg în lacrimi

Sătenii din Răchiţele spun despre familia premierului că întotdeauna a fost o familie unită. „Pentru copii, Ioan Boc sau Nuţu Năii, cum îi spuneam no