Făurirea unui muzeu de istorie a medicinii din Armenia a fost un vis vechi al multor slujitori ai lui Hipocrat. Primii paşi au fost întreprinşi de L. A. Hovhannisyan (1885–1970), întemeietor al istoriografiei medicale armene, care, începând din 1943, a condus secţia de istorie a medicinii şi biologiei din Academia de Ştiinţe a Armeniei. El strânsese exponate din Rusia, Transcaucazia şi din alte ţări, aducând la Erevan lucrări valoroase, şi pusese bazele unei expoziţii, dar proiectul savantului de a crea un muzeu a rămas neîmplinit. Din fericire, iniţiativa a fost preluată şi continuată de Vladimir Martirosyan, preşedintele Societăţii ştiinţifice a istoricilor medicinii din Armenia, care a strămutat colecţia lui Hovhannisyan la catedra de istoria medicinii de la Universitatea de Medicină din Erevan şi, astfel, în 1978, a luat fiinţă Muzeul de Istorie a Medicinii Armene. Graţie eforturilor profesorului Martirosyan, fondurile muzeului s-au îmbogăţit treptat cu noi materiale de arhivă, cu lucrări, manuscrise, documente, fotografii, obiecte personale, instrumente medicale ale celor care lucraseră în domeniul medicinii şi sănătăţii publice, necunoscute publicului larg. Astăzi, o vizită la muzeul de iatroistorie din Erevan începe cu evocarea unor figuri de seamă din trecutul îndepărtat al medicinii armene. Vizitatorii pot afla cum a apărut medicina pe teritoriul Armeniei încă din Antichitate, cum se luau măsurile sanitar-igienice, cum regele Vagharşak (sec. II î. Hr.) a transformat terenurile mlăştinoase în vii şi grădini, a construit o staţiune climaterică, apoi regele Artaşes II (sec. I î. Hr.) a pus să se sădească în jurul oraşului Artamet plante plăcut mirositoare, din care se preparau medicamente; principesa Aghvida (sec. III) a întemeiat o leprozerie, iar din iniţiativa patriarhului Nerses cel Mare (sec. IV) s-a hotărât crearea, în diverse regiuni ale ţ