Oamenii, fenomenele, evenimentele, simbolurile, cuvintele cheie ale lui 2011. Un top cu „ce ne-a plăcut” nu-şi mai are sensul cînd a fost un an plin de chestii care ne-au marcat. România a fost aparent departe de ce i-a marcat pe alţii, de primăveri protestatare, de occupy-uri, de sentimentul acut de schimbare şi de revoltă. În bună parte, da. Dar profund, nu.
Lumea a fost cutremurată în două direcţii. Schimbări radicale, cu morţi, răniţi, martiri, tirani înlăturaţi, bătăi cu poliţia, proteste şi violenţe de toate felurile. De cealaltă parte a existat cutremurul financiar, un discurs apocaliptic fără precedent legat mai ales de Europa din care facem parte şi cu acte şi în care vrem să ne angajăm şi mai mult. Gravitatea celei de-a doua revoluţii e greu de perceput şi dacă ai făcut ASE, plus master şi doctorat. Violenţa celui de-al doilea seism este iarăşi greu de identificat pentru că nu se manifestă ca un tsunami, ci mai curînd ca un virus letal discret. Însă ceva e clar: religia pieţei libere se clatină serios, 20 de ani de preamărire a privatizării se surpă şi ei. Mai mult, tot ce e democratic a devenit ceva plicticos, o frînă în calea „situaţiei de urgenţă” care ţine de deja 4-5 ani. Dar să trecem la topul românesc.
12. Antibănci. Un straniu sentiment antibănci a apărut pe lîngă populismul austerităţii. Se văd mugurii unui naţionalism de tip nou, ceva mai critic cu Vestul, dar în continuare inconsistent şi neconştient de sine. Răbufnirile preşedintelui care s-a simţit păcălit de un Vest căruia i-a înghiţit toate balivernele propagandistice sînt mai mult comice decît credibile. Totuşi trebuie notat.
11. Analiştii economici, mai tari decît vrăjitoarele. Mă rog, nu chiar atît de tari. Dar din ce în ce mai importanţi. Asta cu atît mai mult cu cît rolul lor devine din ce în ce mai magic. E divinaţie curată. Şi analiştii externi au fost foarte
