Printre tradiţionale pomeni ale porcului şi sms-urile originale gen „fie ca aburul cozonacilor...", curge cu anchete sportive de final de an.
Cea mai urmărită e, bineînţeles, „fotbalistul anului". Sau era în anii copilăriei, când „Sportul" cu topul respectiv se vindea de la calandru. Sau, hai să nu fim prea imaginativi, se vindea, să zicem, din tipografie. Ca să înţeleagă şi fanii zodiei internetului. Umăr la umăr cu celebrul „Program radio-tv", revistuţa aceea cu cap albastru, care de Anul Nou îşi spoia paginile şi cu ceva roşu, cum o mai făcea de 1 Mai şi de 23 August. „Programul" se rupea din mâini, tot poporul voia să vadă la ce oră apare Amza Pellea să ne mai spună păţaniile lui Nea Mărin născute din belele lui Sucă.
Pe atunci, în „Sportul" votau cronicarii ziarului, antrenorii şi preşedinţii din Divizia A. Astăzi votează toată lumea. În curând vor fi consultate Bianca Drăguşanu şi Daniela Crudu. În anul în care Săpunaru a câştigat Liga Europa şi campionatul Portugaliei, în ancheta „Gazetei Sporturilor", cea mai veche, a ieşit Torje. El e urmaşul lui Dobrin, al lui Balaci, al lui Hagi şi Gică Popescu. Al lui Dan Petrescu. La „Adevărul", laureatul se cheamă Zicu.
O rezervă la Udinese şi un băiat ale cărui principale isprăvi au fost câteva goluri la celebra echipă ŢSKA Sofia, ruşinată de Steaua noastră, şi un transfer în Coreea de Sud. Baremi să fi fost de Nord... Aia, da, performanţă!
Aşa că, peste ani, când Google va fi consultat cu „sărciul" de „cel mai bun fotbalist român", banca de rezerve de la Udinese va fi pe acelaşi plan cu banderola de căpitan al Barcelonei ori cu seara de 16 aprilie 1983 în care Balaci l-a umilit pe marele Gentile, călăul lui Maradona. Iar capodoperele de pe „Bălgarska Armia" ale lui Ianis, la una cu parabola lui „Hagi" de pe „Rose Bowl". Vorba lui Dragomir: „Avem un fotbal dat dracului!". De fapt, nu e vina
