O nouă întâlnire a Atelierului de Filosofie şi Antropologie Medicală din Cluj a adus înălţătoare acorduri mozartiene în biblioteca Palatului clinicilor universitare. Această ultimă şedinţă din acest an a avut loc miercuri, 14 decembrie a.c., fiind prezidată de dl conf. univ. Király V. István, coordonatorul Atelierului. În introducere, dsa l-a prezentat pe dl prof. univ. Pavel Puşcaş, şeful Catedrei de muzicologie a Facultăţii Teoretice din cadrul Academiei de Muzică „Gheorghe Dima“ din Cluj, membru al Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România. Profesorul Puşcaş a adus în centrul atenţiei o temă foarte interesantă: „Mozart şi boala – efectul Mozart astăzi“, prezentată într-o conferinţă de o înaltă ţinută academică. Terapie muzicală în Antichitate Încă din China antică, au fost observate efecte benefice ale muzicii asupra sănătăţii. Astfel, în timpul administrării unui tratament, bolnavul audia o anumită piesă muzicală, selectată în funcţie de natura bolii şi a leacurilor folosite. În ţinuturile de lângă Marea Mediterană, oamenii Antichităţii au gândit şi au dezvoltat o puternică legătură între muzică şi divinitate, considerând muzica drept un mijloc de a pătrunde în tainele universului. În Evul Mediu, muzica creştină prinde un contur deosebit, fiind caracterizată de circumspecţie şi sobrietate, cu efecte orientate asupra „patologiei“ sufleteşti. Efectul „Mozart“ Efectul „Mozart“ reprezintă totalitatea efectelor muzicii lui W. A. Mozart asupra stării de sănătate, asupra dezvoltării funcţiilor cognitive şi chiar a concepţiei individului despre lume. Istoria acestui fenomen începe în jurul anului 1950, când dr. Alfred Tomatis a efectuat cercetări de stimulare auditivă, utilizând muzica lui Mozart, interpretată în special cu ajutorul unor instrumente cu registru înalt: vioară, flaut, asupra unor grupuri de copii cu deficienţe de vorbire