Prin plecarea lui Galamaz, Steaua s-a despărţit de al 6-lea jucător din lotul Urziceni, singurul care a convins şi s-a integrat perfect fiind argentinianul Pablo Brandan.

Lui Galamaz i s-a terminat contractul cu Steaua şi, neprimind nici o propunere de prelungire, a plecat liber de contract, optînd pentru U Cluj. Este cel de-al şaselea jucător, din grupul de 7, pe care Steaua l-a adus în septembrie 2010 de la Unirea Urziceni, în ceea ce a fost la vremea respectivă "cel mai mare transfer" din istoria clubului.

A trecut mai puţin de un an şi jumătate de la acel moment şi doar Brandan mai e acum la Steaua şi va evolua şi în 2012 sub comanda lui Ilie Stan. În rest, au plecat, rînd pe rînd, toţi ceilalţi, motivele fiind de la indisciplină, exemple Ricardo şi Apostol, pînă la lipsa de acomodare, gen Onofraş şi Marinescu, dar şi evoluţiile modeste, cazul lui Bilaşco şi Galamaz.

De ce a eşuat un proiect considerat la vremea respectivă ceva grandios? Cîteva episoade, unele neştiute pînă azi, vin să argumentez eşecul "lotului Urziceni".

1. Galamaz a şocat la primele antrenamente

Primele şedinţe de pregătire la care stoperul a luat parte i-au lăsat cu gura căscată pe antrenorii de la vremea respectivă. Cuplul Ilie Dumitrescu-Edi Iordănescu era aproape şocat de faptul că Galamaz, la jocurile-şcoală, indiferent unde se afla atunci cînd ajungea mingea la el, o degaja tare în faţă, fără să se uite. "Cînd eşti pus să faci aşa ceva la Urziceni la fiecare antrenament şi fiecare meci timp de doi-trei ani, îţi trebuie o perioadă lungă să te acomodezi la Steaua, dacă te vei acomoda vreodată", i-a explicat Ilie Dumitrescu lui Gigi Becali atunci.

2. Bilaşco nu înţelegea nimic din jocul Stelei

Acelaşi lucru e valabil şi în cazul lui Bilaşco. Chiar el a explicat la o jumătate de an după ce semnase cu Steaua că "aici totul e diferit. La Urziceni şi cî