Mi-aduc aminte de cea dintâi apariţie a sa pe micile ecrane. Doar el şi pianul la care cânta "Hai, uită tristeţea!". Succesul său a fost unul fulminant, numele lui era pe toate buzele, iar fetele se topeau pur şi simplu la vederea lui. E greu să-ţi imaginezi că acest lucru se întâmpla pe vremea comunismului, dar pot depune mărturie oricând. Muzician şi interpret, Laurenţiu Cazan a fost adoptat destul de repede în elita muzicală europeană şi internaţională, numele său figurând în topul marilor artişti. Compoziţiile sale au impresionat publicul şi critica de specialitate prin subtila ştiinţă de a îmbina cuceririle modernismului muzical cu temele tradiţionale, profund româneşti, pe care le-a redescoperit şi le-a recreat într-o manieră atât de personală. Laurenţiu Cazan şi-a sărbătorit ieri ziua de naştere. Jurnalul Naţional îi urează "La mulţi ani!".
Mi-este dor de România mea ca patrie!
"Anul acesta este prima dată când am fost invitat să cânt colinde în România. Am fost la Buzău, împreună cu Oana Sârbu, şi am cântat colinde. Un generator de asemenea colinde, cum este poporul român, nu merită să fie trist. Majoritatea colindelor acestea frumoase, româneşti, pe care nu se ştie cine le-a compus. Cum să nu fii impresionat când vezi că acest popor este generator de un folclor atât de variat, o spun şi ca specialist într-un fel, dar şi ca un iubitor de frumos. Când eram copil urmăream concertele de muzică populară şi ştiam ce se întâmplă cu folclorul nostru prin lume. Am fost şi martor la aşa ceva, la un festival în Olanda, în Doorn. Din peste 200 de ţări, România a ieşit pe locul I. Este suficient să priveşti portul nostru popular, iile noastre. Eram la Alba-Iulia, la un concert şi am văzut nişte ii la câţiva copii impecabile. I-am întrebat de unde le au şi mi-au spus că de la străbunica. Deci purtau costume care aveau peste 100
