La începutul veacului trecut, gazetarii acordau o deosebită importanţă datinilor străbune, iar documentarea lor era extrem de riguroasă. Paginile îngălbenite ale publicaţiilor de odinioară ascund o preţioasă sursă de informaţii pentru etnologii de astăzi. De unde vine "Pluguşorul"? Dar Turca, Brezaia, Cerbuţul şi Văsilca? Iată ce aflăm din revista Foaia Diecesana, apărută la Caransebeş la 29 decembrie 1902:
"Din religiunile şi mitologiele tuturor popoarelor vechi, începând dela Indieni, Egipteni, Greci, Romani, până la Germani şi Slavi, este cunoscut cum că toate au avut cult de soare şi, personificând soarele drept Zeu, şi l-au închipuit a umbla, a trece în cursul său prin zodiac, unde cu zodiele (constelaţiunile) respective representătoare mai vârtos de animale a avut 12 lupte, începând dela răsărit cătră apus, ca şi Ercule (Hercules), care asemenea a fost erou de soare. Colinda plugşorului. Dnul Teodorescu în «Colinde, datini şi moravuri, ale poporului român», Bucuresci 1874 pag. 59, ne spune, cum că în oraşe băeţii, iară la ţară junii, colindează cu plugul. Băeţii îşi fac un plug în miniatură, imitând pe cât se poate adevăratul plug, îl înfrumseţează cu hârtii colorate şi flori, şi-i pun un clopoţel sau două în coarne, iar junii dela ţeară iau chiar adevăratul plug, cu un clopot mai mare, îl târăesc, şi astfeliu merg la fiesce care casă de orează (aorează) (...) Aceasta colindă a plugşorului adeveresce chiar şi luminat despre simbolica serbare a soarelui personificat ca Zeu. Plugul a fost atributul Zeilor de soare Visnu şi Osiris, şi aceste Zeităţi ţin plugul în mână. Zeul Buddha se zice că a purtat numele de «Halivahana» dela «Hala» ce înseamnă plug. Şi Mântuitoriul nostru Iisus Cristos a purtat predicatul de «Araţor» lat. adecă arătoriu, litaneele primei biserici creştine. Tibul cânta despre Zeul de soare Osiris şi despre plugul lui ar
