De la an la an, hoţii din buzunare se specializează în metode cât mai ingenioase de a subtiliza banii victimelor. "Locurile de muncă" preferate sunt mijloacele de transport în comun şi spaţiile în care este foarte mare aglomeraţie.

Moduri de operare

Locul de acţiune cel mai frecventat este staţia de transport în comun, înainte de sosirea autobuzului. Hoţii îşi filează victimele din staţii, fiind atenţi la cum sunt îmbrăcate, ce fel de buzunare au, cum îşi ţin genţile şi cât de atente sunt la ce se întâmplă în jur. Victimele sunt alese cu predilecţie din rândul persoanelor vârstnice, îngândurate, neatente la ce se petrece în jurul lor, cu geanta ori poşeta într-o poziţie favorabilă furtului.

Dacă lucrează în grup, şuţii se răsfiră printre călătorii din staţie într-o anumită ordine, în raport cu sarcina pe care o are fiecare, şi urcă în autobuz încercuind victima. De regulă, unul provoacă înghesuiala, altul sustrage portofelul iar altul, plasat în spatele acestuia, primeşte obiectul furat. Daca victima sesizează furtul, cel care a primit portofelul îl va arunca imediat şi grupul se va despărţi, apropiindu-se de uşile autovehiculului.

Modul de operare al hoţilor de buzunare diferă de la caz la caz:

- furtul din genţi şi buzunare atât la urcarea în autobuz, cât şi în mijlocul de transport în comun, prin folosirea unei sacoşe de culoare închisă/haină eşarfă, etc. ţinută pe mână (se numeşte tiră) pentru a masca zona unde urmează să se opereze

- furt prin deschiderea/tăierea genţii cu un obiect perfect ascuţit

- tăierea buzunarului interior/exterior al hainei, profitând de aglomeraţia din mijlocul de transport

- luarea victimei „în braţe”; o mână o ridică sub bărbia victimei, motivând că se ţine de bară, iar cu dealaltă sustrage portofelul/telefonul mobil

- furtul din genţi şi buzunare prin împingerea părţii vătămate