- Editorial - nr. 920 / 29 Decembrie, 2011 Abia saptamana trecuta, cand m-am ocupat de drama Romaniei Mari, prin prisma cartii americanului Larry Watts, "Fereste-ma, Doamne, de prieteni…”, am constatat ce putin a dainuit aceasta minunata constructie statala. Douazeci si unu de ani si noua luni constituie o nimica toata la scara istoriei, ca timp, insa, enorm prin infaptuirile ce au avut loc. Paradoxal, Romania Mare a durat cam tot atatia ani cati au trecut de la evenimentele din decembrie 1989, de cand tara noastra tot da inapoi ca racul. O similitudine in timp, dar ce diferenta epocala, incat se da impresia ca avem de a face cu doua episoade din viata poporului nostru aflate la poluri opuse, in primul caz, fiind vorba de o crestere si un progres, iar in al doilea, de descrestere si permanent regres. Referindu-ne la perioada constituirii Romaniei Mari, cu toate greutatile inerente inceputului, la care s-au adaugat actiunile de destabilizare ale vecinilor, de care am vorbit, romanii acelei perioade au gasit resursele launtrice necesare pentru a suda natiunea din toate punctele de vedere: economic, psihosocial si cultural, indreptand-o pe calea cea buna a implinirilor si prosperitatii. Punandu-i in valoare energiile si imensul potential s-a reusit ca in numai doua decenii Romania sa devina un stat modern, in care se traia bine, un adevarat miracol al continentului. Strainii, fie cei de mai aproape sau mai de departe, vorbeau despre tara noastra, modernizata si civilizata, cu mult respect si admiratie, numind-o, cand "Granarul Europei”, cand "America Europei”. Aprecieri binemeritate, daca avem in vedere ca odata pusa pe crestere economica si modernizare structurala, fiecare an din 1918 incoace a insemnat un adaos important de bunastare si prosperitate, astfel incat anul 1938 sa devina apogeul acestui progres, care, cu siguranta, ar fi cunoscut si alte dimensiuni spect