Pentru ca monarhia constituţională să nu rămână doar un ideal, ci să devină o realitate, o practică politică, vor trebui acceptate, alianţe de neconceput în trecut, mişcări aparent discutabile ale reprezentanţilor şi chiar ale adepţilor regalităţi.

Forma de guvernământ se poate modifica doar cu ajutorul elitelor şi a majorităţii, indiferent de reconvertirea, calitatea şi credinţa de moment a acestora. Este una dintre concluziile celei de a doua părţi a analizei lui Alexandru Muraru, Încotro au mers voturile monarhiştilor în ultimii 20 de ani?

Singura şansă a familiei regale de a-şi dovedi loialitatea faţă de români era aceea ca ea să se facă utilă naţiunii

Începând cu 2001, au asistat la un proces de reconciliere, care a adus familia regală cu adevărat în România şi care a generat un model unic pentru ţările din regiune şi din lumea largă, dinastia nedomnitoare beneficiind de o poziţie oficială la nivelul statului român.

Totodată, regele Mihai a beneficiat de legea statutului foştilor şefi de stat, iar casa regală a început să recupereze - chiar dacă într-un proces anevoios - proprietăţile deţinute înainte de 1947.

Aş zice că aceste evoluţii au divizat monarhiştii şi au erodat soliditatea unui segment bine conturat până atunci; o anume parte dintre ei, în loc să privească acest proces ca un pas înainte, l-au perceput ca pe o trădare a idealurilor lor, scăpând din vedere faptul că singura şansă a familiei regale pentru a-şi dovedi loialitatea faţă de toţi românii (nu numai faţă de monarhişti) era aceea ca ea să se facă utilă naţiunii.

Click aici pentru a citi continuarea