- Comentariu - nr. 920 / 29 Decembrie, 2011 Mai nepoate, "Tot ce-i romanesc nu piere/Si nici nu va pieri!”, cum canta in perioada interbelica, Jean Moscopol. Puterea acestei semintii, bine randuita de Dumnezeu, de milenii, in Carpati, acolo unde-i "bobina de inductie”, care induce fiecarui romanas dorul de pamantul tarii, oriunde s-ar afla. Frunza si firul ierbii iti rascolesc pamantul pe unde calci, iti rascolesc si dorul de casuta parinteasca, acolo unde ai vazut, pentru prima data, lumina soarelui. In orice colt al lumii ai fi, oricat de bogat esti, noaptea, in somn, nu simti mirosul de mamaliguta cu lapte si pe mama cum taie, cu ata, mamaliga aburind si blidul cu branza mirosind a poale de Carpati. Te trezesti cu perna uda de lacrimi si strigi, ca un pierdut: "Mi-e dor de casa!”. Domnul sa ma ierte ca-l amintesc pe Nicolae Iorga, pe Tutea, fie-le tarana usoara, care spuneau ca noi, opincarii, la cruce de vanturi, am tinut in sah imperii, strajeri la portile Europei. Ar trebui sa dam pilda de curaj fiecarui om, fiecarui copil roman, pe marele Constantin Brancoveanu, sa dam pilda jertfa lui si a copiilor lui, care au refuzat sa renunte la credinta stramoseasca. Un alt exemplu al secolului XX si inceput de XXI, care a sadit, in inimile tineretului dragostea de Romania si patriotismul curat, este regretatul Adrian Paunescu! Ma simt mandru de toti romanii care au lasat movile de pamant cu cruci (sau fara cruci), luptand pentru cei pe care i-am dezrobit, iar cu pretul vietii le-au dat libertatea! Numai ca, asa cum spune omul de rand, padure fara uscaturi nu este! Regret ca dam painea crescuta in Campia Romaniei celui care arunca Steagul Romaniei la lada de gunoi, la propriu. Cel care mananca painea aleasa din gunoi, la margini de orase mari, acest om cu inima de aur si cu simt romanesc, a luat steagul, l-a spalat, l-a pus la soare, sa se usuce si, cu mare grija, l-a i