● Viktoria Tolstoy, Letters to Herbie, ACT, 2011.
O prefer de departe pe Viktoria Tolstoy stră-stră-străbunicului său, Lev Nicolaevici. Spre deosebire de acesta, e mai pop, e suedeză (de vreo două generaţii) şi nu e atît de ursuză. Nu se bazează pe moştenirea culturală a familiei pentru a-şi face un nume, în schimb se bazează pe amicii săi din lumea jazzului. În 2004, a interpretat muzica răposatului (între timp) Esbjörn Svensson (albumul Shining on You), acum îi face o declaraţie de dragoste lui Herbie Hancock. Într-un fel, îmi aminteşte de cîntăreţe groupie precum Anjani Thomas, care i-a mîngîiat orgoliul şi bătrîneţile lui Leonard Cohen. Complicele Viktoriei în acest proiect este trombonistul Nils Landgren, meşter al funk-ului scandinav, la un moment dat chiar colaborator al lui Hancock şi probabil cel care a propus conceptul albumului de faţă. A nu se înţelege că Viktoria e invitată pe propriul ei album. Nu muzica lui Hancock, ci vocea ei este pînă la urmă raţiunea de a exista a acestui material. De cover-uri după Hancock (şi de cover-uri făcute de el însuşi) e plină lumea, dar nu sînt multe cele care fac muzica lui să sune atît de delicat şi de feminin. Cîntăreaţa exploatează terenul comun al sensibilităţilor pop identificabile atît în propria sa carieră, cît şi în cea a lui Hancock. Rezultatul este un set de balade sofisticate cu instrumentaţie doar uşor funky, ţintite totuşi spre ascultătorii nu foarte pretenţioşi, dar predispuşi la a cădea victime mrejelor şi sirenelor romantismului jazz.
DE ACELASI AUTOR Catehism post-rock Workshop muzical Ştiinţă vs. industrie Solo Nu e vorba de un album superficial – instrumentiştii Jacob Karlzon (ce preia rolul dificil al pianistului Hancock), Krister Jonsson (chitara funk cu ocazionale momente hendrixiene), Mattias Svensson (un bass discret), Rasmus Kihlberg (tobe neinvazive) şi sus-numitul Nils Landgren
