Fotbalistul născut în zona numită "capătul pămîntului" povesteşte aventura de la Inter, prietenia cu Zanetti, presiunea uriaşă a fanilor argentinieni şi şocul de a vedea fani înarmaţi la antrenamente.
Vestiarul lui CFR Cluj a semănat de-a lungul timpului cu sala de aşteptare a unei gări, un du-te-vino permanent. Sixto Peralta a ales să rămînă. A continuat să joace în alb-vişiniu şi cînd i s-a impus înjumătăţirea contractului, şi cînd a fost lăsat pe nedrept de Mandorlini în afara listei de Champions League.
Argentinianul a răspuns prezent chiar şi atunci cînd conducerea a uitat să-l plătească timp de 6 luni. "Mumo" a acceptat un interviu după doi ani şi jumătate. De altfel, nimeni nu şi-l aminteşte pe fostul jucător al lui Inter în faţa unei camere de luat vederi. "Respect profesia voastră, dar aşa sînt eu. Sînt un om simplu, liniştit, vin din Patagonia, iar probabil că nu vă va părea deloc interesant ceea ce vă voi spune" a fost avertismentul jucătorului de 32 de ani. A ieşit o declaraţie de dragoste pentru patria lui Borges, Piazzolla şi Maradona.
- Sixto, de cît timp n-ai mai oferit un interviu? Sau, reformulez, ai dat vreodată unul?
- De doi ani, de doi ani şi jumătate nu am mai dat nici un interviu. A devenit un ritual la echipă. Înainte să ieşim din aeroport, cînd presa ne aşteaptă, băieţii întreabă cine se opreşte la interviuri. De obicei unul se opreşte, iar ceilalţi scapă. Eu le spun de fiecare dată că mă opresc eu, că ies primul, dar cînd ajung în faţa ziariştilor nimeni nu mă întreabă nimic, fiindcă s-au obişnuit cu un Peralta tăcut.
- Ne dispreţuieşti atît de mult? Te avertizez, ne vom lua revanşa. Va urma un interviu foarte lung...
- Nu ştiu, într-un fel mă deranjează să apar prin ziare. Eu dacă am ceva de zis prefer să o spun direct celui vizat. Prefer discuţiile faţă în faţă şuşotelilor de t
